Nu iubeşte broasca ploaia
Şi nici câinele stăpânul,
Cum iubeşte Gigi oaia
Când mănâncă-n iesle fânul.
Azi cu steaua se alege
Şi vorbeşte-n metafore
Când încet alături merge
De bietele ierbivore.
Nu iubeşte Băse ţara,
Nu iubeşte româneşte,
Că nici iarna nu-i ca vara
Spune el marinăreşte.
Iarăşi face pe martirul
Dar privirea e vicleană…
A furat şi trandafirul
De la prostănacul Geoană.
Dar s-a ofilit degrabă
Şi-a rămas frunza o clipă,
Pentru un turism…măi dragă
Care trage iarba-n pipă.
Nu-i friptură cum e ceapa
Pe la mesele integre,
Şi nici vinul cum e apa
Când îl bei la zile negre.
Nici Crăciunul n-are farmec
Fără chipuri inocente,
Vezi doar hrană multă-n pântec
Şi distracţii vehemente.
Nici cuvântul nu-i ca fapta
Poţi să scoţi perle pe gură
Şi nici proastă ca deşteapta
Când strigă: “Fără cenzură!”
Orice timp e-apocalipsă
Şi-orice om profet devine
Când se-anunţă o eclipsă
De credinţă peste tine.
Nu e cioara cum e-o barză,
Nici pisica nu-i leoaică,
Dar la noi te face varză
Gura de mahalagioaică.
Şi te-ntrebi ce cruce poartă
Îndrăcită de mulţi fani
Care nu ştiu Doamne-iartă
Ce hram poartă de-are bani.
Cum să iubeşti româneşte
Când nevoia roade-n ceafă
Pe-acel harnic ce munceşte
Chiar de statu-i ia din leafă.
Autor Celestin Antal
